Arhivă pentru Februarie 2010

03
Feb
10

Lapdance (PG:12)

Dl. X compusese pentru ea. Trei partituri separate, pentru cap, membre, vintre.

Toate cele trei parti anatomice simulau, fiecare pe partitura sa, cu o vanitate deranjanta, un
status-quo-ante al unei frumuseti absolute, imuabile si eterne, care fusese aruncata prin peneluri unse cu untdelemn proaspat ca cel din pletele Magdalenei pretutindeni pe panze ce decorau case de burghezi.

Al treilea dans… suia in galop din haul dedesubturilor rochiei pana la cingatoarea albastra din matase, care urca pana sub sani, bucurandu-se de jocul voluptos al celor multe zeci de mii de cai lactee jucause, intr-un tremolo ametitor.

Barbatii o priveau cu teama, femeile cu invidie.
Barbatii o priveau cu copiii in brate, femeile cu palmele proptite in fata ochilor copiilor.
Barbatii o sorbeau, femeile o scuipau.

Domnisoara X. dansa, in fiecare zi, pe pe toate cele trei partituri. „Vera Capita” era, de obicei, o reprezentantie firava, programata pentru orele amiezii, „Molle main souriante” la apus, cand gospodinele gateau cina, si „Feuerfalle” noaptea, cand barbatii se strecurau din case, satui de mirosul de vestala.

La 12 noaptea se lasa furata de domni, majordomi, soferi si flasnetari. Toti la fel de obsceni, desi unii teseau preludii cu cuvinte mestesugite, altii cu atingeri nerusinate. La final, toti isi asumau titlul de barbat, lasand sau aruncand pe astenuturile cu miros de levantica un pumn de bani.

Iar ea se intorcea spre dimineata acasa la sotul ei, domnul X., punandu-si cuminte capul in poala lui pentru cateva minute. Apoi, pregatea bolul de apa cu stropi de ulei de lavanda, pentru a spala picioarele obosite ale omului de langa ea, murmurand, fericita, franturi din cea de-a patra partitura.

01
Feb
10

Secret (dis)position

That finds no relief in stretching.
That the gods know nothing about.
That the drums in the upper clouds chant about.
That the secret keeper whispers about.
That Rodin would have craved for.

And that all the painters and magic wand-handlers, maidens on canvas and ululation singers wonder about.

Is the one that captures you head-stuck under the cheerfully-red umbrella, happy-eyed-staring on the pad of the telephone, SMS-writing „I love you” to him, while your boots sink in the mud of early february.