Arhivă pentru Aprilie 2009

24
Apr
09

Savoir faire

Chanter les violons…

Stingheră, pe dunele ticsite de alge şi scoici abandonate
Te privesc cum adulmeci cu nările escamotate toată sarea adusă de valuri la ţărm
Îmi stivuiesc gîndurile, te admir, te-aş mânca…
Cu tot cu lunaticii paşi pe care îi arunci, sictirit spre spuma deşirat-a mării.

O măslină flatulentă într-un cocktail de seară îmi face cu ochiul
Dar ochiul meu este în altă orbită, una orbită de imaginea apei care te înghite,
Îmi stivuiesc gandurile, te admir, te-aş mânca…
Dar să îmi cer să te salvez de la înec… ar fi hilar si nefiresc.

Aşa că beau licoarea, ronţăi măslina, mă joc cu sâmburele, îl scuip pe scoici abandonate
Şi te privesc, razand, cum mori, plivind alge din hăul apei, rostind firimituri de oxigen
Îmi stivuiesc gandurile, te admir, te-aş mânca…
Desi sătulă cum ma stiii, dar aşteptând să-mi faci o altă dună.
(din tot ce-nseamnă pleava ta).