Arhivă pentru Februarie 2009

08
Feb
09

There goes the lil’ Red Riding Hood

milk

Actually, folks, RRH was anihilated by two mean, scary men with indie clothes.

Indie man 1: Hmmm, so u’re the famous RRH?
Indie man 2: She don’t look that fairytale to me, man. I’d say… Let’s show her a reason to blush!
RRH: Oh, no? Are you gonna rip my clothes off? Cause if you do, I’ll sing some „Enia” and make ur eardrums go like „aaargh!”
Indie man 2: Is that a threat?
Indie man 1: She’s pesty. She’s naughty! Lil’ girl, u know who we are? We are the indie-propellers. We came to suck you into the post-punk-ish vortex. Here, sing with us:

„Oh, Paddy, put the pipe down
If you got the right sound
If it’s not the right sound
Neither am I, oh my oh my…”

So the RRH dropped dead.

05
Feb
09

Balerina

Liquid lace

„Daca as face balet contemporan, mi-ar placea sa imi dau ultimul abur pe scena, dansand pe melodia lui Tellier, La Ritournelle.”

Eliza. Eliza avea. Eliza avea un. Eliza avea un metru. Eliza avea un metru si. Eliza avea un metru si patruzeci. Eliza avea un metru si patruzeci centimetri.
Pe poante, era titan. Pe poante, Eliza avea un avea 50 de perechi de ochi. Era sotia putin-mai-putin celebra al lui Argus. Isi purta sanii in haine stramte, isi purta mandibula mereu aplecata, sudata de piept. Isi purta dintii ferecati in tainele gurii si limba incrustata cu diamante lichide in misterele unui castel construit din doi obraji uniti ogival in tample ce tremurau pulsatile.
Eliza. Eliza mergea. Eliza mergea prin. Eliza mergea prin aer. Eliza (parca) mergea prin aer.
Ar fi putut fi pasare. Ar fi putut fi vant. Ar fi putut fi prinsa cu plasa de fluturi. Ultima zbatere a aripilor ar fi putut fi sarutata de un imens insectar, cu pagini unse cu miere.

08.01.1926
„Draga Karl,
Am plecat din Viena acum doua zile. Sunt intr-un hotel din Budapesta. Ninge. Stii ca zapada aici miroase a Dunare? Mi-e dor de tine, Karl. Probabil drumul m-a istovit in asa masura incat nu mai am masura cuvintelor. Stiu ca razi. Aseara am numarat picaturile de sange din batiste. Erau 140. Cat inaltimea mea, Karl. Nu e bizar? De ce nu au fost 141?
Astazi am hranit porumbeii de la fereastra. Erau sase pui mici. Probabil te amuza teribil faptul ca preocuparile mele sunt desuete. Aseara am baut un pahar de vin frantuzesc. Cine s-ar fi gandit ca hunii adora vinul fin? Poate nu sunt destul de plimbata prin lume. As mai fi avut atatea de vazut. Mi-ar fi placut sa ajung la Place Pigalle, sa intru in Grand Guignol. In seara asta am repetitii. Sper sa pot ajunge. Ma simt destul de slabita. Iti voi scrie de indata ce ajung la Bucuresti. Te sarut. A ta, E.”

Eliza. Eliza ar. Eliza ar fi. Eliza ar fi putut fi. Eliza ar fi putut fi prima. Eliza ar fi putut fi prima-balerina.
Pe poante, era titan. Era sotia lui Argus, cu o suta de vortexuri vizuale, cu care ar fi putut atrage miliarde de priviri, milioane de aplauze, sute de mii de lacrimi, mii de pretendenti, sute de amanti, zeci de iubiri, o viata.

Ar fi putut fi fluture, vant, miere, porumbel, vin scump, Dunare…