Arhivă pentru Ianuarie 2009

20
Ian
09

Brumaru loves Cernoschi

window21

Nouasprezece ani aveai,
eu treize’ s’ cinci

Nouăsprezece ani aveai, eu treize’ s’ cinci.
Sfinti lubrici iti dadeau, sfrijiti, tarcoale,
Te pipăiau, ţi se uitau sub poale,
Doreau aoreola sa le-o lingi.
Acum esti profesoară-n limba burţii
Iar eu deja poet municipal.
Placerile ti-s mari. Abisul putzei
Inghite pan’ si pulele de cal.
Ci curul nu ti-l dai decat drept premiu
Elevilor bubosi. Dezvirginezi
Clase intregi. Nu prididesti cu-ndemnu’
În pauze, grămezi dupa grămezi,

Să-ţi bălăceasca-n vaste cancelarii
Mlastina trupului toti cacanarii. (Emil Brumaru)

Mulţi ani aveai,
eu numai nouăşpe

Mulţi ani aveai, eu numai nouăşpe,
Sfinte poluţii-aveai, eu doar angoase
Te adorau, ţi se urcau pe spasme
Doreau dorinţa din vintre să ţi-o-npungă,
Şi se sfiau, mironosiţe, ca pula să ţi-o sugă.
Iar eu demult ţi-eram lingău şi slugă.
Scînceau să te doboare cu pizdele lor moi
Iar eu, săracă-mi mulsesem sînii amîndoi
Puriile îţi juisau pe pat. Iar eu, mîhnita
Concubinam cu pula ta, prea-pasăre strivită
Ştiind că mă dobori doar cu troheul tau-parâmă
Sau cu trofeul tău cu gură obstruată şi lihnită,

Să-ţi fie afundat tot hoitul-n labii folosite
Şi să strănuţi tot timpul lohii preacurvite.(Lora)

Anunțuri
16
Ian
09

Lovefield

10 pentru imagine.

09
Ian
09

Dorinţă

Curios fapt… Să te ştiu imaculat, dar să te vreau imund, să te vreau hău, să îmi doresc să calci pe mine, să mă înconjori de miriapode muribunde, să-mi torni cu de-a sila vinars pe gât, să mă înfăşori în exuvii, să-mi dai drumul şi iar să îmi răneşti mâinile încolăcite în zadar în jurul grumazului tău.

Ciudat fapt. Să nu-mi doresc decât strânsoarea ta, într-atâtea posibile îmbrăţişări. Decât săgeţile (o, izbăvătoare iele nebune!), pietrele (cândva mă voi transforma în piatră şi voi încastra în mine schelete de pui de dinozaur şi artefacte peruviene) slobozite cu mânie spre sărmana ta adulatoare.

Bizară dorinţă.  Ca tu să-mi furi vocea, să o trasformi în tuse. Ca tu să-mi inversezi auzul cu văzul, să te pot vedea şi noaptea, să te pot auzi în lumini şi umbre. Să îţi picur din sufletul meu în amfore din aramă, ca tu să-ţi speli ochii şi obrajii în ele dimineaţa, când te trezeşti.

Treci peste prostii care te-au socotit amar,
Dispretuind gramada infama care latra, –
Arhanghel cu ochi negri si inima de piatra !

07
Ian
09

o.b.e.

I had an out-of-body experience. The body was though obsolete. I stripped, I swimmed like chaos and wrath, in it’s vicinity. It felt gravitationally insecure, but I lingered somewhere between the strings of the tiresome heartbeat and the linen of the poor liver. It felt somehow alien. It felt like a snowflake trying to match the pattern of a melting snowman.

I visualized  people. I even saw Barack Obama and Hitler having a blast with Putin, drinking gasolene and adopting a baby koala. I saw it all. The plastic bags were gone, people celebrating, tobacco-planters in demise, coke addicts gone drinking milk. And I was the merry maker of it all.

And then, my mother decided she was too much of a playground and passed me the forceps.