Stiu ce esti.

Esti personajul negativ din visele mele. Uratul. Schimonositul si perversul. Esti unica celula care, atinsa de un mutagen, se umfla inauntru ei insesi si se transforma malign. Esti catatonia din somnul delta si catalepsia din cosmaruri. Stii cum miroase in sectiile de reanimare din spital? A pungi cu puroi, medicamente, urina si frica? Asa mirosi tu si, oricate compoturi de mere, banane coapte, spray-uri Fa si supe calde ar aduce rudele la capataiul bolnavilor, tot mirosul tau de scarnavie persista.

Te-am recunoscut chiar si in jamais vu jamais connue-urile pe care le experimentam, obnubilata. Cand veneai la mine, cu halatul alb, eu in camasa alba, si le ordonai asistentelor sa mareasca dozele? Si stii cat de frica mi-era de tine, asa gigant alb cum erai, cu mainile tale gulliverice si ochii ca doua genuni?…

Stiu ce esti si ce vei fi fost mereu, repetitiv si rasturnat imens in epoci si evuri. Am scotocit prin piramide si te-am smuls din sarcofage si obiecte de cult. Zaceai rasturnat la demisolul mormintelor vechi (stii ca atunci se credea ca mortii merg cu picioarele in sus pe lumea cealalta si, tocmai de aceea, cei dragi asezau in preajma defunctului toate obiectele personale ale acestuia cu susul in jos, josul in sus…).

In fiecare grad din cele 360 te vad prin 360 de hublouri, cum desenezi alte hublouri in fiecare din cele 360 de grade in al caror varf te afli. Si in acest nesfarsit caleidoscop de himere, te identific, unic si autentic, in fiecare tu-din-tine si in fiecare tu ma asamblez si eu. Imi vad mainile cum mi se leaga nefiresc de talpi, iar ochii mi se cuibaresc in palme. In tine sunt ciunga, muta, oarba si nepunticioasa.

Cum sa nu te stiu?

Te stiu dinainte sa fiu ciunga, oarba si neputicioasa in tine. Dinainte sa imi vad mainile cum mi se leaga nefiresc de talpi, ochii de palme. Dinainte sa vad. Dinainte sa am talpi, ochi, palme.

Ti-am spus vreodata cat de mult de iubesc?

“Let me lay by ur side, baby, suck u dry, highway you, curb you silly, start riots in you holdyousmackyoukissyou aaarrrgh!”

(said Joseph, boning her)

“M-ai regasit, printre toate Jezebel-ele. Eu, femeie casta si imaculata, eu mi te-am dat privirii si simturilor toate”

(said Mary, touching her humps, her humps her humps her humps…)

Ages…

August 2010- Mamaia&Sinaia by Hoefora

S. ţinea într-o mână cheile unei camere obscure de hotel ieftin, cu pereţii jupuiţi şi perdele rupte, toaleta mânjită cu mizerii şi salteaua de pat urât mirositoare. Fetele suciră cheia în uşă şi intrară în oribila cameră.

El era acolo. Cuminte. Cu raze. Cu zâmbet. Era îmbrăcat în pantaloni roşii, din velur, tricou in dungi orizontale şi pantofi albaştri.

S. şi H. începură a chicoti, aruncând paharele de plastic din mâini şi alergând spre el, pocnind din degete şi bătând din palme. În două secunde parcurseră toată camera, până la marginea patului, unde le aştepta, blând ca un soare.

S. luă o faţă serioasă şi îşi apropie obrazul de urechea lui. Buzele ei şuierară câteva cuvinte obscene, la auzul cărora el pufni în râs. Fata se retrase, lăsând-o pe H. să îi smulgă tricoul dungat de pe el. El zâmbi stingherit, acoperindu-şi cu palmele sfârcurile roz, copilăroase şi mirate.

S. îl sărută lung, mângâindu-i gâtul fin, cu velus parfumat a vanilie. H. îi luă mâna dreaptă într-ale ei, petrecându-şi limba pe fiecare falangă. El tremură şi căzu pe spate, rupându-se de gurile lor înfometate. S. se aruncă asupra vintrei lui, mângâindu-i şoldurile prin pantaloni.

În câteva secunde, trupul lui zăcea gol, în aşteptare, pe patul murdar. Iar fetele începură dansul, mângâindu-i părul creţ şi inflorescenţele…

Isi pune o palarie de paie pe cap, cu un plaman atarnand de cosul pieptului fluorescent, la tete en bas, alltremblesallswish… si pleaca sa vanture de nebuna bulevarde si baruri obscure. Isi pune ruj burgundy, pe care il poarta ca o burgheza, la tete haute, allcockyallselfaware.

Si, in ganguri ireparabil mucegaite, cu tarfe vestede mulate de pereti, ca picturi rupestre, ea-si plimba trena cu flori absurde, la tete aux etoiles, allqueenallsavegelyravished.

(pt. Creatrix)

(Later edit): Isi pine o pulurie de puie pe cap, cu un pilmon atirnind de cosul pieptului…

Fumeaza lent o tigara si afirma ca lentoarea e normala si dumnezeiasca, daca ar crede in moaste si dogme. Si zic “da”, si ma pierd in cantecele ei cu emasculati si, prin peephole-ul montat pe maginea draperiei necalcate, sifonate, ii vad ochii cazuti si mainile triste. Ii plimb mana pe tample si ma simte, atat de gingase-i sunt venele. Si plange si danseaza in camera si eu o vad si o dansez metamorfic, ridicandu-i fustele in cap. Fumeaza o tigara, lent, ca o fata mica… si scrumul ii curge scump pe poale. Elle e mon cher auberge si “Ea este Fiica Mea Prea iubita, în care imi gasesc placerea”

Sursa: www.templates.com

25.04.1974

… inima i se opri în loc. Îşi privi reflexia în vitrina magazinului de arme. Da, era EL. Da, era, pentru prima oară în viaţă EL. Butonii cămăşii îi dădeau un aer burghez, iar betelia pantalonilor (da, a pan-ta-lo-ni-lor!) îi îmbrăţişa talia atât de firesc, încât parcă un anume spermatozoid, îmbrăcat în pantaloni, se cuibărise, cu 26 de ani în urmă într-un ovul îmbrăcat, de asemenea, într-o salopetă.

07.03.1970

Părinţii îşi sărbătoreau în acea zi 25 de ani de căsnicie. Sebastien se pregătise cinci ore pentru cina la care erau aşteptaţi 50 de invitaţi- deh!, lume bună, scriitori, pictori, jurnalişti. Se învârtea nervos prin cameră, aşteptând ca ceasul să bată orele 19 şi să poată coborî la cină.  Îşi îngădui o ultimă privire în oglindă. Da, era frumos! Era incredibil de frumos. Pe pielea goală a spatelui se brodau danteluri din umbre şi lumini iar braţele lungi ca două meridiane îi ieşeau năvalnic din lava superbei rochii de tafta roşie. Cureluşele pantofilor negri, cu toc mic, îi îmbrăţişau gleznele subţiri. Machiajul era strident dar elaborat. Buzele roşii precum căpşunile, obrazul rozat şi ochii mari, verzi, cu gene ca doi păianjeni îi dădeau o strălucire magnetizantă. Părea o prăjitură mult prea aspectuoasă, mult prea glazurată, aşezată pe o farfurie urâtă, de lut. Coborî la cină, urmat îndeaproape de un dulce parfum de trandafiri…

24.05.1952

Sebastien împlinea patru ani. Mama îi cumpărase o nouă rochiţă, roz cu paiete şi dantelă…

24.05.1948

“O, scumpa mea! scumpa mamei!!!”, exclamă Louise. “Doamnă” replică asistenta, “este băiat. este un băieţel mic şi drăgălaş şi sănătos”. “Da, fireşte că da, scumpa mamei. Ce obraz frumos… O să fii o domnişorică frumoasă. Draga mea…”.

26.04.1974

Părea că doarme. Un zâmbet amar îi brăzda faţa, legându-i parcă obrajii unul de celălalt. “O, scumpa mea, scumpa mamei scumpă!!!”, urla disperată Louise, lângă sicriul modest, din lemn de fag. Sebastien, îmbrăcat în rochie albă, din satin, cu pantofi albi, îşi odihnea braţele lungi, ca două meridiane din alabastru, pe frumosul lui corp…

Pentru toate şosetele fără pereche care zac, invariabil, lângă coşul de rufe şi niciodată în el. Pentru punctele negre de pe aripile nasului şi mirosul de tabac din haine. Pentru parfumul pe care îl poartă cuminţi pe gât şi broboanele de sudoare de pe încheietura mâinii, acolo unde le pulsează cu virilitate venele încadrate de tendoane albe. Pentru sforăitul înecat şi foiala din pat, din timpul nopţilor, când se bobinează în plapumă, lăsându-te dezvelită şi înfrigurată. Pentru desfăcătorul de sticle de vin pe care nu îl găsesc niciodată şi cutiile de bere pe care le compactează între podul palmelor. Pentru barba din ziua a treia cu care te zgârie pe gât şi faţa mirată pe care o fac când te strâmbi, înţepată de tuleiele aspre. Pentru vocea din duş care te strigă, rugându-te să îi aduci chiloţi şi un prosop. Pentru balta de lângă cadă şi săpunul plin de păr. Pentru capul aşezat pe burta ta şi mîinile care îţi ating noaptea, sânii, ca într-un joc inocent. Pentru pârţurile scăpate din strânsori şi zâmbetul stânjenit ce le urmează. Pentru serile lor cu “băieţii”, în când beau bere şi fumează şi se simt vinovaţi. Pentru sutele de feluri de mâncare pentru care te-au complimentat, deşi semănau cu rămăşiţele Ioanei D’Arc. Pentru banalele guturaie care îi ţintuiesc de pat şi îi fac să se creadă muribunzi. Pentru preludii. Pentru dimineţile care îi găsesc pe jumătatea ta de pat, încolăciţi pe corpul tău sugrumat.

Pentru sceptrele lor imaginare. şi inutilele declaraţii de independenţă.

Fireşte că vă iubim…

Oh, my, the awe
The admiration
For all you offsprings
Of the sewage nation

Oh, the “don’t give a shit”
And the procrastination
Highlighting youth
As war-like declaration

Oh, starry eyes
As benchmark and as validation
Of teenage oomph
And soul decarceration

Sursa foto: www.badorgood.com

Creatrix: Satirul şi heruvissima, pe o creangă groasa de copac, plină cu liane şi flori şi satirul ii cântă fetei din corn şi fata se apleaca si ii face un blowjob.
Hoefora: Satirul nesatul impinge fruntea Heruvissimei pe vintrea-i paroasa iar fata geme cu ochii in lacrimi.
Pan, auzind din boscheti plansetul fetei, apare, gol si o pun toti trei de un act orgiastico-melomano-demonic. Cu cornul satirului in gura si cu flautul lui Pan in crapatura, Heruvissima…
Creatrix: se ridica si zice: bitch, please. *hoefora, nu fii porcoasa ca publicam!
nu ma, nu zice bitch please.
heruvissima se ridica şi se şterge.
stătea in pădurea unei nopţi de vară şi ajunsese şi ea, ca satirii si satiresele, să isi petreaca serile lungita pe iarba si cu un flaut in mana. uneori lua un pistol cu apa si improsca creaturile de acolo.
Hoefora: Cateodata, se juca tetris si snake si world of warcraft (si pe vremea aia era cel mai tare mmorpg). Avea un yo-yo cu aţă din cosiţele persefonei si, deseori, mergea la bunicuta in padure cu merinde proaspete luate de la bişniţarii de la porţile iadului.
Heruvissima era frumoasa şi dulce şi cel de-al cincilea ochi al ei avea o strălucire metalică. Cu ochiul al cincilea plângea muzical.
Creatrix: avea o sora cu care facea incest şi care se numea serenissima. serenissima era scriitoare şi uneori plângea pe clavier cu capul in jos, in timp ce isi trăia filmele şi degetele ei cantau sonata lunii grav, ca vampirul lestat. atât de grav incât din pieptul ei se răsculau armate.
Hoefora: Cele două surori erau felicissime si dragostea lor dezinteresată şi desfăşurată pe ierburi şi lacuri stârnea invidia zeităţilor.
Serenissima ura psihotropele, în comparaţie cu Heruvissima care, cum se trezea din somn sau băgău, alerga în lanul de cînepă, de unde smulgea în fugă frunze şi le fuma cu amantul ei, Cordellius
Creatrix: surorile făceau baie in râul de lapte si miere şi râdeau spunând că milk and honey are my drugs.
ah dulce decadenţă, suspina serenissima in timp ce ii făcea masaj lui heruvissima, cu mâna poposind pe sânii ei mari şi pe părul ei negru.
vino şi tu cordellius, spuneau fetele, trăgându-l pe cordellius de coada lui lungă pe care o infăşurau pe mâna ca pe un lasou.